Psihoterapie copii

Indrazneste sa te joci, indrazneste sa fii tu!

M-am întâlnit cu Niciodata

on August 12, 2013

the-chanceMi-am dat întâlnire cu Niciodată.

Sunt pregătită sa-i ascult povestea. Am stat mult timp intrebandu-mă cum este si de unde vine. Ce a facut sa-l ocolesc atat de mult timp?
Sunt intrebari la care as vrea sa-mi raspund dupa intalnirea cu el. Pare ca acum este timpul potrivit sa le înțeleg sensul.
Niciodată vine la întâlnire fără sa întârzie, vine exact când am hotărât  ca este musai sa fac asta. Sa fie pentru ca acum sunt pregătita sa-l primesc? Sa fie pentru ca numai intalnindu-l o sa mă simt Eu?
A fost odată ca niciodată o lume a emotiilor. O lume personala.
Este.
Ca de nu era, nu ne întâlneam si nu ne povesteam.
A fost odată ca niciodată o lume plină de personaje imaginare mari.
Ele vor trai într-o lume numita Viitor. Pe acolo se vor întâmpla multe experiente. Personajele acestei lumi se vor pune astfel in mișcare.
Or sa trăiască. Devin treze.
Când vor dori sa vorbească, se vor folosi  de experientiere – limba lor. Fiecare cu accentul sau, cu felul personal de a fi, in ritmul sau, se va exprima. Cuvintele lor vor avea forma si culoare, gust si miros, diferite texturi.
Niciodată, personajul despre care este aceasta poveste, este puțin diferit. Nu se mai regăsea acolo. Într-o zi lua decizia sa coboare printre Gânduri. Sa se strecoare fără sa-l vadă cineva si fără sa-l simtă cineva. Fara sa-l intrebe cineva ceva. Era bun la asta.
Se plictisise in lumea lui si astfel a hotărât sa cunoască Gandurile.
Dorea sa se imprieteneasca si sa învețe jocuri noi.
Gandurile traiesc într-o alta lume, ce numește Prezent. Unele Gânduri sunt localnici, sunt născute aici. Altele sunt venite, cu voie sau fără, din alta lume – Trecut.
Dacă nu ești prezent aici si acum, nu prea reusesti  sa-ți dai seama, sa le identifici. Asta este si problema Prezentului: ce Gânduri mai locuiesc aici?
S-au amestecat.
Niciodată începu sa caute relație. Sa caute unde sa locuiasca. Sa identifice un grup de Gânduri dornice sa-l cunoască. O parte din Prezent care vrea sa-l accepte.
Trecura ore, zile, saptamâni, Niciodată părea ca nu se descurca in lumea asta.
Totul era diferit, Gandurile erau diferite de el.
Cu cât se apropia, cu atât le speria mai tare. Încet, încet, spre mirarea lui, Gandurile deveneau inspaimantate.
Cu cât apropierea era mai jucausa, creativa, dornica sa le ducă acolo unde nu au mai fost, cu atât ele fugeau si mai tare.
Niciodată, locuitor din Prezent, Gândul  periculos!
Niciodată observa ca Gandurile aveau alte preocupări, erau mature, nu aveau timp sa învețe lucruri noi, ele STIAU. Nu aveau pricepere, nu aveau răbdare. Insa rezolvau repede totul. Nu se abateau de la drumul lor, nu încălcau reguli.
Niciodată, jucaus din fire, observator fin, surprinse cea mai mare dorința a lor…sa fie pregătite pentru Viitor!
Niciodată a înțeles. Nu merge cu furisatul! Dacă vrea relație cu Gandurile, trebuie sa facă altceva.
In fiecare zi aborda câte un Gând, unul singur, ii povestea despre ce dorea el sa audă…cum sa ajungă in Viitor.
Azi un Gând, mâine un altul, zi dupa zi, Gandurile nu mai reușeau sa se adune. Erau fiecare in povestea lor.
Niciodată era acolo, când era unul singur, povestind cum este in lumea aceea, Viitorul.
Gandurile stiau: Viitorul este ca si cum este Niciodată!
Niciodată le învață jocuri, le spunea povesti, le punea sa-si imagineze cum se vor descurca acolo, dar Gandurile erau speriate. Ele nu vor putea…Niciodată insa simtea ca ele ar putea.
Zilele treceau si Niciodată era din ce in ce mai trist.
Nu reusise decât sa sperie Gandurile. Nu avea niciun prieten. Nu statea niciun Gand cu el de dragul curiozitatii.
Unele se imprietenisera numai pentru lumea lui, altele din frica.
Altele, cele mai multe, au hotărât ca nu are rost sa mai călatoreasca  in Viitor si trebuie sa se întoarcă in Trecut. Așa pot scapă de Niciodată.
Mai multe Gânduri au hotărât, ca apărare, sa învețe si mai multe reguli. Au învățat sa se închidă si sa uite de planul lor.
Niciodată era din ce in ce mai mare pentru lumea de acolo. Crescuse.
Fiind singur, fără prieteni, crescuse urat.
Un monstru bantuia Gandurile si le consuma resursele.
Avea nevoie sa fie cu ai lui, cu personajele imaginare mari.
Avea nevoie sa devină ce era.

Întors acasă, își pierdu din pricepere si lăsa ușa deschisă.
Pe aici intrara niște Gânduri. Incepura sa identifice la ele o nevoie de cunoaștere. Vorbeau o alta limba. Se comportau altfel. Simteau.
Devenisera Emoții.niciodata

M-am întâlnit cu Niciodată, monstrul din Prezent.
Acesta a coborât din Viitor ca sa mă invite sa mă joc cu el. Mi-a fost frica, crezand ca mă va răni.
Nu mi-am dat seama ca vorbeam aceeași limba.
Nu m-am întrebat ce simt in legătura cu el.
A devenit trist, iar tristetea asta îl făcea din ce in ce mai mare.
Trebuia sa se întoarcă acasă.
Acolo locuiesc Emotiile, Personajele Mari.
M-am întâlnit cu el si nu mai am scăpare. Sunt curioasa si vreau mai mult. Vreau in lumea lui.
Merg sa mă joc.
M-am întâlnit cu Niciodată .
Era despre jocurile pe care nu le știam, acum le știu si le voi juca.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *