Psihoterapie copii

Indrazneste sa te joci, indrazneste sa fii tu!

S.O.S.! Copilul meu incepe clasa pregatitoare!?

on February 22, 2012

In relatiile mele cu alte persoane am constatat ca, pe termen lung, nu foloseste la nimic sa ma port ca si cum as fi ceva ce nu sunt”
“Simt ca sunt mai eficient cand ma pot asculta pe mine insumi ca o atitudine de acceptare si pot fi eu insumi”
“Am constatat ca faptul de a-mi da voie sa inteleg o alta persoana are o valoare imensa”
‘’Am constatat ca este extrem de recompensator sa pot accepta o alta persoana”
“ Cu cat sunt mai deschis fata de realitatile din mine si din cealalta persoana, cu atat imi doresc mai putin sa ma reped si sa dreg lucruri”
Carl R. Rogers
Zilele acestea am fost prezenta la “Evaluarea psihosomatica a copilului la intrarea in scoala’’… Complicat si minunat… in acelasi timp.
Zeci de copilasi, emotionati, pusi in fata unei mari provocari…necunoscutul.
Clasa pregatitoare sau clasa I ?
Parintii? Nu ati vrea sa stiti. Erau atat de emotionati incat unii si-au scris gresit propriul nume sau numele copilului cu care au venit.
Pe declaratii au scris numele copilului care era acasa, deja la scoala.
Ce este cu asta? Ce sa fie …poate parintele isi crease o stare, mecanism de adaptare la realitatea prezenta … dorinta de a trece mai repede de toate aceste lucruri . Sa treaca cu bine peste aceasta “ provocare.”
Ce se intampla cu copilul cand are o experienta de genul acesta este una, asa cum si-o integreaza el in sistemul lui de experientiere.
Parintele…parintele trece prin niste stari greu de gestionat.
In prima faza este dorinta lui de a vedea ca propriul copil a reusit .
Apoi este dorinta lui de a fi recunoscut: recunoastere a competentelor, recunoastere ca este un parinte bun.
Parintii cu care lucrez, se intreaba unii pe altii, se intreaba pe ei insisi, pe mine , daca nu este normal sa-ti faci atat de multe griji .
Este firesc, toti facem asta. Cand este putin mai departe de firesc?
Pai, din exerienta, atunci cand proiectezi rezultatul copilului tau, ca fiind al tau ca parinte.
Asa cum vorbeam mai sus, atunci cand rezultatul coplilului tau este resimtit ca si cum este propria ta evaluare. Ca atunci cand copilul tau nu a trecut testul, simti ca tu nu ai trecut testul de parinte.
De exemplu , l-am intrebat pe un copil cum se numesc parintii lui, acesta mi-a raspuns ca nu stie numele mamei. Aceasta fiind prezenta, a intrat intro stare foarte proasta scuzandu-se mai multe minute.
Imi spunea ca ea si-a facut datoria…in cele 20 de minute de evaluare pentru copil, aceasta nu a putut sa stea pe scaunul ei. Fiecare reusita a copilului ( sa uneasca doua linii sau doua puncte) era urmata de “ Hai ca poti, te-am invatat eu asta . Ai facut cu mine. Fa-o pentru mine!”
In momentul in care i-am facut recomandarea ca este de preferat sa nu mearga in clasa I ci la grupa pregatitoare , aceasta mi-a spus.” Nu-mi puteti face asta, am muncit mult ca sa ajung aici . Ma fac de ras in fata oamenilor. Vor spune ca nu sunt buna de nimic .’’
Rezultatul sau recomandarea facuta pentru copil venea tocmai ca sa-I fie bine, COPILULUI, coordonarea generala psihomotrica nu era optim dezvoltata si rezultatul venea tocmai in intampinarea si rezolvarea nevoii lui.
Mama nu a putut sa cuprinda raspunsul copilului, ca pe o nevoie a copilului (putea sa fie vorba de o inhibare, lapsus, etc. ) Dar pentru ca era ceva mai mult la ea, aceasta l-a perceput ca fiind ceva despre ea.

Ce sunt acestea?
Conditii de valorizare?
Trebuie sa fii intrun anumit fel ca sa primesti ceva?
Toate aceste lucruri sunt des intalnite la parintii de scolari.
Sarcinile copilului devin sarcinile parintelui. Tema pentru acasa este vazuta ca pe o tema pentru parinte. Calificativele copiilor sunt evaluari ale muncii parintelui. Este firesc sa te ingrijorezi pentru copil, dar nu este firesc sa te ingrijorezi ca nu cunosti tu rezultatele sau modul de rezolvare a unor exercitii.
Este de preferat sa se faca ruptura intre ce sunt eu, parinte . Rolul meu, de aici pana acolo si ce tine de sarcinile copilului.
Daca copilul meu a luat FB, a luat el pentru ca si-a insusit si are competentele cerute. Nu am luat eu, parinte.
Daca nu a trecut mai departe la concurs este experienta lui si este de preferat sa vedem cum este pentru el. Daca simtim ca este nereusita noastra, este de preferat sa vedem ce se intampla cu noi si cu toate acestea.

Copilul meu incepe grupa pregatitoare.
EL incepe grupa pregatitoare.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *