Psihoterapie copii

Indrazneste sa te joci, indrazneste sa fii tu!

Semintele si parintii

on February 28, 2012

Ai avut vreodata curiozitatea sau placerea sa  cumperi  seminte si sa le  sadesti   in gradina sau in ghiveci?
Cum  te-ai simtit in perioada de  asteptare?
Ce trairi aveai? Ce ganduri? Ce faceai ?
Citeai  plantuta care sta sa iasa la lumina?
Ii asigurai conditii – lumina, pamant etc.? Sau ai lasat-o acolo fara sa te mai interesezi de soarta ei?
Care erau asteptarile?
Putem sa facem o paralela intre gradinari si parinti..si  daca ar fi asa, cu siguranta cea mai mare provocare si asteptare a parintilor este sa vada ce a iesit din semintele plantate de ei.
Cand doi oameni se iubesc si hotarasc sa dea nastere unui copil isi asuma si responsabilitatea de a-l accepta asa cum o sa fie el. Copilul o sa semene si cu mama si cu tata. O sa semene cu bunicii  si cu toate rudele din familia extinsa.
O sa fie in egala masura  putin diferit  de toti sau mult diferit de toti.
Adevarul este ca copilul  o sa semene cel mai mult cu el insusi. Asa ca parintii vor juca la inceput rolul de detectivi!
Cum este copilul meu, cine este copilul meu si ce poate sa devina daca ii asigur conditiile de dezvoltare optime?
La inceput pot sa apara si ideile preconcepute despre cum trebuie sa arate un  copil. Putem sa spunem ca al nostru  copilul vine pe lume ca o carte in care filele sunt goale. Insa cu primele clipe in lumea asta,  filele incep sa se scrie.
Noi, parintii,  suntem primii care vom scrie.
Capitolele despre  emotii, stima de sine, valoarea propriei  persoane  pe care si-o  va acorda,   sunt scrise de modul in care il vom trata noi adultii.
Toate acestea incepand cu primele gesturi si cuvinte pe care le vom adresa bebelusului. Cum il  privim, cum ii rostim numele si cum il luam in brate.
Este bine de stiut ca:

1. El percepe experienta sa ca realitate, fiind realitate sa .
In consecinta el stie  mai bine  decat oricine altcineva despre ceea ce reprezinta realitatea pentru el ( despre ce simte, despre ce vrea, despre ce inseamna un anumit lucru) .
Asta pentru ca nimeni altcineva nu poate sa-si asume complet cadrul sau intern de referinta (nu poate sa se puna si  nu este in pielea lui).
2. El are o tendinta inerenta catre actualizarea propriului organism.
Obiectivul lui este sa devina atat cat i-a fost lui dat sa  simta, sa devina si sa fie.
3. El interactioneaza cu realitatea sa in termenii tendintei sale de baza – tendinta la actualizare. Asa ca,  comportamentul sau este incercarea orientata catre un scop- scopul organismului de a-si satisface nevoile experimentate si de actualizare in realitatea perceputa. Tot.  ce face el, face pentru ca asa  simte ca isi  satisface nevoile .
4. In aceasta interactiune el se comporta ca un gestalt (intreg).
5. El se angajeaza intr-un proces de evaluare organismica valorizand experienta cu privire la tendinta de actualizare ca si criteriu. Experientele care sunt percepute ca intretin  sau imbunatatesc organismul sunt valorizate pozitiv. Acelea care sunt percepute ca negand aceasta intretinere sau crestere sunt valorizate negativ.
6. El cauta experientele valorizate pozitiv si le evita pe cele valorizate negativ.

Ce putem sa facem noi ?
Putem sa-i asiguram un mediu propice dezvoltarii, un mediu fara conditionari (ideal).
Putem sa-l acceptam neconditionat  ( ce simte)  si sa-i fim sprijin in corectarea comportamentelor ( ce face)  care sunt distructive .
Putem sa ne dam seama si sa constientizam ca are propriile emotii si ca nu simte ca noi la trairea unei experiente asemanatoare.
Sa-i explicam si sa-l sustinem in demersul lui de a trai emotiile (toate sunt firesti si este in regula sa le simti ).
Sa recunoastem momentelor emotionale ca “momente magice” si sa nu uitam ca ofera ocazia de a  merge impreuna cu copilul pe drumul numirii lor .
Sa-I ascultam activ si sa fim empatici pentru a putea valida sentimentele copilului.
Sa-l ajutam pe copil  in etichetarea verbala a emotiilor.
Sa-l ajutam la stabilirea de limite, in acelasi timp cu ajutorul dat pentru gasirea unor comportamente alternative –dezirabile care sa ajute la manifestarea emotiilor.
Sa-i explicam beneficiilor acestor comportamenete alternative.
De exemplu: se descurca mai bine in societate, au prietenii mai bune, se concentreaza -invata mai bine, gestioneaza  mai bine starile sufletesti negative, au mai putine probleme comportamentale, au mai putine boli infectioase, suporta mai bine conflictele etc.
Pe langa aceste beneficii, copiii  vor avea incredere in propriile emotii – selful oraganismic.
Lucrul cu  emotiile  se cladeste pe empatie, se cladeste pe incredere si conduce la relatii mai apropiate intre parinti si copii.
Parintii care favorizeaza aceste conditii , favorizeaza cresterea emotionala a copiilor lor.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *