Psihoterapie copii

Indrazneste sa te joci, indrazneste sa fii tu!

Moneasa, fotografie din albumul meu

Nu are mare importanta cum numim conceptul: vacanta, concediu, la tara, la mare, la munte, la bunici, in tabara. Important este cum il evaluam.
Cand gandirea se odihneste, emotia se trezeste la viata.
Eu sunt in tabara. Nu cred ca este intamplatoare alegerea mea. Copil fiind nu prea am mers. Asa ca, an de an, imi fac o bucurie si traiesc senzatia de tabara.
Ratiunea a ramas in Bucuresti. Am luat cu mine, aici la Moneasa, deschiderea la experientiere. Poate si pentru ca este o tabara cu tematica…tabara de hipnoza si dezvoltare personala.
Intr-un exercitiu de focusing, relaxare si intoarcere catre sine, imi vad viata. Apare ca un film. Ruleaza pe un ecran dintr-o sala de cinematograf. Ma asez curioasa pe scaun si traiesc senzatiile…
Personajul principal sunt eu. Apar tinand in mana un album de fotografii.
Ca orice personaj am aparut din dragostea pentru povesti si personaje a unui povestitor. La mine povestitorul…sunt doi. Parintii mei: mama si tata ūüôā
Acestia si-au pus la comun creativitatea, imaginatia, dragostea si iubirea pentru aparitia mea. Si-au pus nevoile si asteptarile.
Personajul a crescut si scenariul a ramas mic. Nu mai putea sa cuprinda personajul cu ceea ce era el. Am ramas un timp in el pentru ca am simtit ca nu este loc de altceva…sau nu stiam ca mai exista si alte moduri de a srie povesti.
Personajul a devenit EU!
Am inceput sa-mi scriu propriul scenariu. Sa-mi fac un album.
Fotografie dupa fotografie.Albumul a inceput sa prinda volum, contur.
Uneori l-am rasfoit si am scos fotografiile din el sa ma uit la ele. Am vazut ca au aparut persoane noi langa care sunt, ipostaze noi, senzatii noi.
Acum il rasfoiesc si nu mai simt nevoia sa le scot. Nu ma mai uit la fotografii cu gandul sa le potrivesc.Il rasfoiesc si simt fiecare fotografie in parte, asa cum este ea. Cu tot ce a surprins ea in momentul acela a vietii mele.
Senzatia pe care o am imi spune povestea ei. Inchid ochii si simt liniste.
Apare uneori nevoia sa le asez cum cred ca este bine.
O intampin.
Bine ai venit!
Ce-mi aduci? Sa schimb ordinea…
Ii zambesc. Este a mea. Este fireasca.
Alteori apare nevoia sa stiu ce fotografie urmeaza.
O intampin.
Bine ai venit!
Ce-mi aduci nou despre mine?
O primesc, este a mea, este fireasca.
Albumul creste. Eu cresc. Senzatii si emotii noi ma hranesc.
Am incredere in aparatul meu de fotografiat…simte ce sa surprinda si unde sa-si indrepte obiectivul.
Dar, uite, a aparut o fotografie care nu se potriveste!?
Oare?
Se potriveste…
Acum si aici. O noua fotografie. Este placuta senzatia.
Este cald, miroase a brad si totul este verde.
Oameni frumosi cu povesti frumoase de viata…
Te invit sa-ti traiesti un altfel de concediu.
Aseaza-te unde te simti bine… Lasa-ti mintea pe sezlong, langa cort…unde esti tu:)
Intra in contact cu senzatiile tale corporale, cu povestea ta.
Fii personaj si povestitor!
Concediu creativ!

1 Comment »